Eliminarea apei

          In condiţii normale organismul elimină o cantitate de limină o cantitate de apă identică cu cea preluată, adică aproximativ 2,5 litri. In cursul excreţiei de urină se elimină o cantitate de 1,5 litri, din tractul intestinal prin scaun se elimină 100 ml, din plămâni şi prin suprafaţa pielii în cursul respiraţiei 90 ml de apă. Preluarea şi eliminarea de apă depind în mare măsură de condiţiile de mediu, temperatură şi solicitarea fizică a organismului.

Preluarea de apa

          Conţinutul de apă în organism este împărţit inegal între diverse organe şi sisteme. O parte a apei se află în interiorul celulelor (intracelular), restul în afara acestora (extra-celular). Organismul uman are nevoie zilnic de aproximativ 2,5 litri de apă. Din această cantitate aproximativ 1,5 litri o asigurăm prin băut, 700 ml prin alimente solide, iar 300 ml de apă în urma proceselor metabolice, aşa numita apă de oxidare.

Rezervele de sare , respeciv apa din organism. Echilibrul de apa

         Echilibrul nivelului de săruri şi apă asigură continuitatea internă a organismului uman, mediul intern constant. Cea mai mare parte a organismului uman este compusă din apă. Fătul de 3 luni este format în proporţie de 94%, noul-născut în proporţie de 72%, iar un adult în proporţie de 50-60% din apă. (în cazul bărbaţilor proporţia este de aprox. 60%, la femei 50%.) Odată cu înaintarea în vârstă conţinutul de apă al organismului scade treptat, în baza cifrelor se poate observa cât de importantă este apa pentru noi . 

Anexele globului ocular

        Aici se includ genele, care împreună cu pleoapa protejează ochiul împotriva agresiunilor exterioare. Pleoapele întind secreţia lacrimară pe cornee. Astfel corneea rămâne curată şi umedă, înaintea cristalinului se află irisul. Sarcina acestuia este ca la lumină puternică să se contracte şi să micşoreze orificiul circular (pupila) prin intermediul căreia lumina pătrunde în ochi, pe retină . Astfel protejează celulele sensibile . 

Nervii optici

    In partea posterioară a glo bului ocular, pe retină, se află nervii optici. Celulele fotosensibile adevărate, milioanele de conuri şi bas-tonaşe, se află pe aceştia. Aceste celule transmit impulsuri fibrelor nervoase ale nervilor optici ce merg spre creier. Nervii optici ai ochiului drept şi stâng se intersectează în parte. Ambele imagini se suprapun, astfel devine posibilă vederea în spaţiu.

Cum functioneaza ochiul?

       Ochiul este compus din trei părţi: sistemul optic din globul ocular, doi nervi optici care transmit imaginea creierului şi mecanismul care face posibilă funcţionarea şi mobilitatea ochiului.Din punct de vedere al mecanismului optic ochiul este format dintr-un sistem de lentile. Privind dinspre frunte, primul mediu de refracţie îl constituie corneea şi camera posterioară. Acesta este relativ rigid, deoarece camera este umplută complet şi întinsă de o umoare apoasă clară. Din contra, forma cristalinului aflat în spatele acesteia, se poate modifica. Un muşchi circular face posibilă îngustarea sau lărgirea cristalinului. Astfel funcţionează focalizarea ochiului.Când privim un obiect îndepărtat cristalinul se relaxează şi se aplatizează, când privim un obiect apropiat cristalinul se îngroaşă. Capacitatea de focalizare scade odată cu trecerea timpului . 

Vazul si functia acestuia

         Dintre organele noastre senzoriale, ochiul ne transmite cele mai complexe şi cele mai importante informaţii despre mediul înconjurător. El este unul dintre cele mai complicate organe senzoriale. Ochiul este capabil de o performanţă incredibilă: recunoaşte cca 160 de culori. Gama nuanţelor coloristice este şi mai mare: poate deosebi 600 000. In cazul în care analizăm funcţionarea oiganului din perspectiva fizică, putem stabili că ochiul captează undele electromagnetice ale luminii.